| Menul site-ului |
|
 |
| Sondajul nostru |
|
|
| Forma intrarii |
|
|
| Statistica |
Total online: 1 Vizitatori: 1 Utilizatori: 0 |
|
|
Principala » 2010 » Octombrie » 19 » e gelozia o dovada de dragoste?!
7:45 PM e gelozia o dovada de dragoste?! |
In
zilele noastre gelozia e considerata o traire absolut normala, chiar o
dovada de dragoste. Nu de putine ori am auzit replica: "daca nu ar fi
gelos, nu m-ar iubi!" Sa vedem daca asa stau lucrurile in realitate!
Cand te vede purtand o discutie nevinovata cu un coleg de serviciu si
face o criza de gelozie, acest lucru se petrece din dragoste? Mie mi se
pare ca aici isi face loc nesiguranta sau teama de abandon... Nu spun ca
nu te iubeste, dimpotriva! Dar gelozia nu are iubirea ca o cauza
directa. El nu este gelos pentru ca te iubeste, ci e gelos pentru ca se
simte amenintat de un potential rival si ii e frica sa nu te piarda.
Nu stiu daca tie ti se pare firesc sa fie gelos atunci cand discuti cu
un prieten din copilarie, dar mie cu siguranta nu. Gelozia este o stare
afectiva negativa, care nu implica relatii de proportionalitate cu
dragostea. Adica nu e adevarat enuntul ca esti cu atat mai inclinat
catre gelozie cu cat iubesti mai mult o persoana. Insa din pacate este
adevarata relatia dintre gradul de nesiguranta, gravitatea complexelor
de inferioritate si frecventa crizelor de gelozie. Cu cat partenerul tau
este mai nesigur pe calitatile sale, cu atat mai mult vei avea parte de
episoade de gelozie.
Sa atacam raul de la radacina! Cine sunt acele persoane "predispuse" la
manifestari de gelozie si ce se intampla in sufletul lor (sau mai
degraba ar fi trebuit sa spun mintea lor)? Este vorba despre aceia care
pe parcursul vietii - dar mai ales in copilarie - au avut parte de
nedreptati, au fost inselati sau abandonati. Ei se asteapta in
continuate sa fie inselati sau parasiti, traind de aceea constant o
stare de suspiciune. Aceasta stare este dublata de o neincredere in
fortele proprii. Pentru ca numai printr-o devalorizare personala acesti
oameni au putut explica atitudinea nedreapta, partinitoare ori
manipulativa a parintilori sau a celor apropiati.
De exemplu, un copil abuzat de parinti isi poate da urmatoarea
explicatie: "Ma pedepseste atat de aspru pentru ca nu sunt destul de
inteligent" - lucru ce duce la formarea unui complex de inferioritate
care sa-l urmareasca toata viata. Acest copil ar putea avea o
inteligenta peste medie, dar atata vreme cat asteptarile parintilor
depasesc chiar notiunea de "exagerat", el se va simti in continuare "mai
putin inteligent".
Dar parca vorbeam de gelozie? Credeti ca v-am sensibilizat cu posibilele
traume suferite de partenerii gelosi pentru a va intari tendinta de a
le accepta iesirile? Nici vorba! Incercam sa va ofer o explicatie a
comportamentului lor. Caci uneori chiar simti nevoia sa intelegi de ce a
mai iscat o scena, cand seful tau iti comunica la telefon sarcina
pentru a doua zi?!
Se poate intampla sa ajungi sa te invinovatesti pentru starile lor.
Poate n-ar fi trebuit sa discuti cu acel barbat la petrecere... Ori cu
colegii de serviciu... Sau cu orice barbat... Problema lui nu este ceea
ce faci tu, ci felul in care interpreteaza ceea ce faci. Si el chiar
asta asteapta, sa faci cea mai mica "greseala". Urmeaza, evident,
certuri sau scandaluri nesfarsite, epuizante, in care el acuza si tu te
dezvinovatesti. Iar daca e destul de convingator (caci pe el semnele
nu-l inseala niciodata), te trezesti crezand ca intre un barbat si o
femeie nu pot exista decat relatii erotice, asa incat e bine sa te
feresti de orice prezenta masculina. Poate te-ai obisnuit si cu
interogatoriul de fiecare seara: "unde ai fost? ce ai facut la serviciu?
de ce ai intarziat doua minute?" etc.
Partenerul va incerca sa-ti controleze intreaga viata, in speranta de
a-si tine sub observatie potentialii rivali, adica pe toti aceia care ii
trezesc sentimete de inferioritate. Pe scurt, el evita sa mai traiasca
acele stari de nesiguranta, inadecvare si se foloseste de tine! Exista
mai multe nuante ale geloziei, insa eu ma voi opri la cea mai des
intalnita. Si anume la gelozia in sens de posesivitate.
O astfel de relatie este ca intre stapan si sclav sau intre proprietar
si bunul sau. Iubitul tau se va astepta sa faci tot ceea ce vrea el,
fara drept de apel. Iar atunci cand se va apropia cineva de tine, iti va
face crize de gelozie. Nu de putine ori va avea si manifestari
violente, pentru ca unui stapan nu-i pasa de sentimentele sclavului sau,
ci vrea doar sa-si potoleasca starea in care se afla. Care este acea
stare? Ce vrea de fapt sa spuna prin cuvintele: "faci ce vreau eu,
pentru ca imi apartii?" In mod inconstient, el isi spune de fapt: "Eu
sunt un nimic, tu imi dai valoare si de aceea voi face tot posibilul sa
te controlez, deoarece mi-e teama ca ma vei parasi.", "iar atunci cand
te jignesc (lovesc), ma razbun pentru ca, preferandu-l pe altul, ai
trezit in mine sentimentele de inferioritate."
Incurcate sunt caile Domnului, veti spune, si va dau perfecta dreptate!
Insa ce faci cand stii ca ai dreptate, cand cunosti cum stau lucrurile?
Daca tii ca aceasta relatie sa dureze, dar gelozia s-a cronicizat, te
sfatuiesc sa-l trimiti (cu frumosul) la un psiholog spre a-si rezolva
complexele de inferioritate. Pana atunci tu da-i anumite asigurari, in
care sa accentuezi faptul ca este o persoana valoroasa, plina de
calitati, ca-l iubesti si accepti neconditionat. Nu-l asigura ca nu-l
vei insela, pentru ca nu asta e de fapt problema lui! Fa-l sa-ti
povesteasca despre neincrederea sa, de unde a plecat, incearca sa-l
intelegi, fara a-i tolera insa alte episoade.
Daca ai rabdat destul si nu da semen ca ar vrea (macar sa incerce) sa se
schimbe, te invit calduros sa pleci de langa el! Nu poate fi vorba de
dragoste atat timp cat libertatea unuia este fundamental afectata... El
isi va trai in continuare plenar problemele, iar tu vei ajunge sa-l
urasti. Si ai tot dreptul, fiindca tu nu esti responsabila pentru
starile lui. Fii insa responsabila pentru viitorul tau!
Gelozia este un
sentiment atat de ravasitor pentru persoana care-l traieste si are cauze
atat de diverse, adanci si complexe, incat este aproape imposibil de
tratat, dezbatut intr-un singur articol.
Gelozia este o traire afectiva sub imperiul careia persoana dezvolta o
teama de a pierde ceea ce poseda, dragoste sau putere, dar si o atentie
exacerbata fata de un posibil rival sau situatie de rivalitate. In
dragoste, asa cum stie toata lumea, gelozia este acel sentiment care ne
cuprinde atunci cand simtim ca persoana iubita prefera pe altcineva sau
chiar pierdem persoana iubita in favoarea altcuiva, sentiment ce este
adesea insotit de durere, manie sau rusine.
In acest caz, poate exista un motiv real sau unul imaginar. Daca gelozia
este imaginara, ea indica o tulburare de personalitate, adesea datorata
unui complex de inferioritate. Teama ca persoana iubita ar putea sa ne
insele porneste de la increderea insuficienta acordata partenerului de
viata si implica sentimentul suparator si chiar distrugator, al
posesiei.
Astfel, in timp ce barbatii au inclinatii spre furie, violenta si au
tendinta de a se razbuna pe celalalt barbat care a intervenit, femeile
devin slabe si depresive, delasatoare, plang continuu. Gelozia este o
tendinta foarte des intalnita si, in anumite limite, aceasta este
fireasca. Aceasta diferenta de comportament, considera unii cercetatori,
are radacini ancestrale si este strans legata de necesitatile de
reproducere. Barbatii nu sunt gelosi pe o probabilitate, ci pe un fapt
real: a fi tata presupune o anumita doza de incertitudine (exista
posibilitatea ca acel copil sa nu fie al lor, ceea ce nu este cazul in
situatia femeilor) si posibilitatea nedorita de a creste copilul unui
rival. Femeile sunt geloase numai la gandul posibilitatii de a se
intampla ca partenerul lor sa fie atras de altcineva, pentru ca asta ar
insemna mai putine resurse pentru odrasla lor. Reactiile variaza in
functie de dependenta fata de partener (adevarat si in cazul femeilor si
al barbatilor), de ura fata de competitor sau fata de partener (mai
mult barbatii), curiozitatea de a afla faptele si gandurile
partenerului, criticarea propriei persoane, depresie, durere si
resentiment, rusine, dorinta de a te intoarce la partener, regret pentru
renuntarea la planurile facute, etc.
O astfel
de tendinta de posesiune se naste din acel sentiment de inferioritate,
care nu este altceva decat stima de sine scazuta. O persoana cu o slaba
incredere de sine isi va dori sa se intareasca posedand parti din
celalalt, iar pentru asta va cauta sa afle tot despre el si sa-i
traiasca viata cu totul.
Prin agresarea partenerului cu intrebari de genul "Unde ai fost?", "De
ce ai intarziat?", "Cu cine ai fost?", "Ce ati vorbit?" "Ai fost vazut
in cutare loc, la ora cutare, cu cutare persoana. Ce faceai?", nu faceti
altceva decat sa va indepartati partenerul/a, care va simti nevoia sa
fuga.
|
|
Vizualizari: 355 |
Adaugat de: cupidon_radio
| Raging: 0.0/0 |
|
|
| Geo-Misca tare |
|
|
| Dj_Seby -Locul tau |
|
|
| Corado-De ce te-ai |
|
|
| Cautare |
|
|
| Arhiva materialelor |
|
|
| Prietenii site-ului |
|
|
|
